Octavian-Dragomir Jora: Domnule Preşedinte, în România postdecembristă, ceea ce avea să fie anunțat drept „democrație originală” a devenit „democrație originală”. Iar aceasta avea să se distingă, între altele, adeseori prin inhibarea singurei forțe care putea să completeze şi consolideze democrația autentică: capitalismul antreprenorial, de piață. Cum vi se pare capitalismul românesc actual, fără prea mulți capitalişti, dar cu prea mulți politicieni?

Valer Blindar: Eu am intrat în afaceri (dacă pot să spun aşa) încă din 1990, imediat după apariția Decretului 54. Am fost printre primii care au înființat întreprinderi mici, cum se numeau atunci. Am fost extrem de optimist, deşi aveam şi o oarecare teamă. Noi ştiam câte ceva despre economia de piață doar din auzite, pentru că literatura de specialitate de tip capitalist nu intra în România şi atunci mai învățam doar din ce spicuiam prin anumite relații sau întâmplări, când venea cineva din afară şi ne aducea şi nouă câte o revistă sau vreun ziar. După înființarea întreprinderii mici, am deschis cont la bancă, la BCR. Am încropit o primă afacere şi marea satisfacție a fost în clipa în care am văzut că în cont au apărut banii. Îmi amintesc şi acum că prima factură pe care am emis-o a fost de 301.898 de lei. Când am văzut că au intrat banii în cont, am zis, domnule, s-ar putea ca lucrurile să meargă. Am avut mare încredere! Uşor-uşor, miam făcut o strategie, am înființat mai multe întreprinderi mici. Am avut un şoc în 1994, când s-a produs o mare devalorizare a leului.

Citiți întregul interviu în documentul PDF